ananzi dating online - Online dating sites dominican republic

În definitiv, a trecut foarte puțin timp de când o cunosc, abia câteva luni, și sunt între noi intimități foarte înaintate. Mai ales, ținând seama că întâlnirile noastre sunt rare. Mergeam la întâmplare, fără frică să ne vadă cineva, orice timp ar fi fost.

Mă aștepta de prea multă vreme ca să mai fie timidă, aproape a pus mâna pe mine și mi-a spus pe nume chiar la începutul cunoașterii, atât de repede că am rămas pe gânduri, oricât ar fi părut ea de curată. Este fantastic ce lipsită de orice realitate e mintea ei. O impresionase cele ce scrisesem, cu toate că porneam de la o experiență pe care n-o avea. Cine știe ce eveniment neînsemnat mă readucea în mintea ei. Amicul Conitz îmi spuse : „Vrei să te duc în vizită la o duduie ? Am luat un taxi care ne-a dus pe străzi necunoscute, dar am ajuns repede. De la Brașov, Dania nu mi-a telefonat, căci „n-a putut rămâne deloc singură”. La întoarcere (Mady mi-a povestit, erau împreună), trepida ca să ajungă mai repede. Atunci concertul simfonic de la București a fost condus de Molinari. La despărțire îmi dase o sărutare, ca ceva care nu îi este în obicei, arăta că totul va fi durabil. Având ele de pe acum sentimente cărora le rămâne credincioasă, oricât de mult timp ar trece. Era vădit că eu nu puteam face parte, ca strein, între prietenii ei vechi, sau între rudele ei. Discuta planul cu aprindere, își propunea toate bucuriile. Am făcut și eu o excursie în munți, iarna, ca să semăn puțin cu Dania.

Te admiră foarte mult și, fii fără grijă, nu-ți va cere nici un volum.” „Este amuzant ! La fiecare stație întreba : „Voi putea oare să-l văd astăzi ? Seara putea să mă primească, căci se găsea singură, dar era prea târziu. Am reflectat chiar de atunci : „Parcă sunt o rudă săracă pe care o primești numai pe scara de serviciu”. I-am spus : „Orchestra devenise diafană, unduioasă, făcusem din sunete o rochie pentru tine”. (Observasem ce însemnătate aveau pentru viața ei rochiile.) Nici un răspuns. în lipsa Daniei am cunoscut-o bine pe vară-sa, Mady. Dar, bineînțeles, scuza și ea, ca toată familia ei, firea Daniei, prințesa care pretinde orice, poți să-i dai oricât fără să-i ceri nimic în schimb. Dacă aș fi știut ce va urma, aș fi putut cu ușurință să mă consolez in timpul lipsei. Voi vedea factorul venind și nu-i voi ieși în întâmpinare ? Ce făcea ea în momentul acela, când eu mă plimbam sub ploaie, în frig, prea zăpăcit pentru ca să-mi fi încheiat toți nasturii de la palton ? Eram numai eu, cu galoși și cu palton, observând pe ceilalți, invidios, căci îmi examinam neputința, neîntrerupându-mi nici un moment gândurile, ridicol.

Nu știa dacă o să mă găsească acasă când o să mă cheme la telefon, și nici dacă telefonul meu va fi liber, ca să-mi vorbească. Imediat ce am fost chemat, am plecat la casa ei, fără să țin seama dacă eram îmbrăcat bine sau bărbierit. A protestat, dar mai târziu am înțeles că nu trebuie să cred în această protestare : „Nu e adevărat ! I-am trimis imediat prima scrisoare, și alta după câteva zile, și alta după o săptămână. Ne întâlneam la întâmplare, pe străzi umile, fără să ținem seama de vreme, călcând uneori prin noroi, îmi spuneam toată indignarea pe Dania. o invidiam văzând ce simplu, numai cu niște timbre, poate face o călătorie atât de complicată. Căutam mereu o explicație pentru tăcerea Daniei, dar, după ce am revăzut-o, am știut că era normal să se întâmple așa. Dar la întoarcere Mady mi-a spus : „Dania nu mai e în Tirol. ” Dania face sport, din cauza asta o duc iarna în Tirol.

Am găsit-o așteptându-mă la fereastră, de nerăbdare, niciodată nu mi-a mai apărut atât de frenetică. Mady mă încuraja cum putea mai bine : „Așa este ea, nu trebuie să te superi. Un telefon neașteptat : „Eu sunt, Dania, m-am întors ! În localități de care eu nu am auzit, dar care trebuie să fie celebre pentru lumea elegantă care vine acolo.

Dar neînțelegerea creștea între noi pe fiecare clipă. N-are obiceiul să scrie, este prea complicat pentru dânsa așa ceva. ” Nu știam ce să spun și nu se potrivea să fiu la telefon atât de încurcat. Florile pe care mi le lăsase ca o mângâiere nu se uscaseră încă de tot, și eu eram neliniștit, căutând să pricep, uneori indignat. Această ființă delicată, fără energie, în voia tuturor influențelor, este în stare să stea vreme lungă în aerul rece, cu urechile și nările înghețate.

Gândea probabil, chiar dacă nu era lucidă de acest gând : „Numai ăsta ești tu? Dania mă reținea, dar parcă numai pentru că știa că trebuie să mă reție. Tocmai pe când am cunoscut-o, Dania era pregătită să plece în străinătate. Își iubește familia, totuși, uneori este plecată pentru foarte multă vreme și nu scrie un rând. Și totuși, aveam expansiuni către ea, eram gata să-i accept orice scuză. M-am scuzat mai târziu : „În momentul acela nu mă gândeam decât că sunt nebărbierit și că nu pot să-ți vorbesc așa”. Și trebuie să mi-o închipui scoborând pe schi pante periculoase cu multă dexteritate. Poate fi un dușman mai periculos pentru dragostea mea ?Gândisem : singurul mijloc de a-mi ține prestigiul în ochii Daniei e de a nu apare deloc. Și cât timp ar fi durat starea ei de așteptare a mea? Nu din cauza mea, oricât de puțină încredere aș fi avut în mine; din cauza structurii ei, care nu suporta realitatea. Astfel, a trebuit să ne împrietenim repede, nu aveam timp. Trebuie să te deprinzi cu sufletul curios al oamenilor. Am fost la un magazin de muzică și am luat cântecul lui Brahms, Gute Nacht, mein Kind[2]. Prețiozitate nepotrivită între doi iubiți care nu s-au văzut de atâta vreme. Căci eu mă plimbam torturat, învârtindu-mă de o mie de ori împrejurul mesei, schimbând nenumărate discuri de patefon, dar fără să le ascult decât foarte vag muzica, sau schimbând noaptea posturile de radio, fără de nici o alegere ; mergeam pe afară fără să știu dacă e cald sau dacă plouă, nu mai recunoșteam oameni, sau îi priveam cu un surâs absent care-i ofensa; și adormeam fără să bag de seamă dacă am mâncat, numai mestecând niște bomboane sau niște sâmburi de dovleac, o coajă de pâine, nu pentru că mi-a fost foame sau mi-au plăcut, ci pentru că erau la dispoziție, îi găseam după ce făceam un ocol prin cameră.Chiar de la prima întâlnire erau fire invizibile între noi. Dania a avut curajul să puie mâna pe mine, într-un fel care mi s-a părut surprinzător când am reflectat de ce puțin timp ne cunoaștem. Asta nu împiedică pe Dania să fie fidelă.” Mă consolau pentru ziua aceea vorbele lui Mady. A răspuns bine : „Asta e tot ce-ai gândit când te-am chemat ! Și schimbam gânduri, presupuneri, mă obseda câte o idee, renunțam la ea.S-a scuzat, o secundă după ce a făcut gestul : „Dar eu te aștept de o eternitate ! ” Dar reflecția mea se potrivea cu felul ei fals de a duce viața, cu parfumul mereu schimbat, cu toaletele nenumărate. Și dincolo, Dania, în aerul sănătos, simplificându-și preocupările, căci n-are rost în frig și în peisagiul magnific să ai obsesii, nostalgii, să construiești o amintire depărtată.Și altădată, când am cunoscut-o mai de-aproape, prima oară când un bărbat s-a încumetat să se strecoare printre secretele ei celei mai ascunse, când s-a zbătut în prada celei mai puternice senzualități care acoperea orice sfială, după ce ne-am desprins unul de celălalt, ea a reflectat: „Și tocmai astăzi nu ești bărbierit ! Nu mai există nimic pe lume decât Dania pe drumuri halucinante, mereu în altă parte, cu alți oameni, toți prieteni buni, dar printre ei și cu același om care se întâmplă să nu lipsească.” Dar povestea cântecului lui Brahms nu s-a terminat încă. Eram în grupul care aștepta în picioare să se mai cânte o bucată, iar Dania era lângă mine. Credeam că o astfel de întâmplare trebuia să ne lege pentru totdeauna… Și apoi mâncările suculente, din care Dania mănâncă din toată inima (tocmai așa ! în excursia aceea am priceput viața pe care o duce Dania, fără de nici o legătură cu mine, și că nici măcar nu-i pot face un reproș, și ar fi fără sens să intre în camera ei si să-mi scrie.

Tags: , ,